“O să-i ucid! O să-i ucid pe toţi şi o să-mi facă plăcere!”, mi-am spus, în ziua în care mi-au apărut în faţa ochilor. Am privit neputincioasă dobitoacele minute în şir. Zeci de minute. Aş fi dat orice să pun mâna pe ele şi să le jupoi pielea aia verde! Răpănoasă. Numai văzându-le cum mă pândesc cu ochii ăia mari, galbeni, ieşind din orbite… Ah! Şi rânjetul… Vai, cât de grotesc îmi părea! Grohăit în necaz. Necazul meu. Înfundat. “Vă ucid, răpănoşilor! Ah, vă ucid!”
Atunci am pus pentru prima dată mâna pe praştie. I-am prins elasticul dur şi rece în vârful degetelor, abia atingându-l, şi am tras! Fără pic de remuşcare. Pur şi simplu am tras. Ce uşurată m-am simţit văzând cum le crăpa capul. În faţa mea, răpănoşii cădeau unul câte unul, spărgându-se. Iar eu, eu mă simţeam împlinită. Şi nu mă puteam opri.
Mustăcioşii, minerii, cowboy-i, cupidonii, iepuraşii – toţi au murit de mâna mea. I-am fugărit printre dovleci, prin trifoi, am coborât în măruntaiele pământului, apoi m-am suit până la nori, dar i-am ucis! Şi aş lua-o oricând de la capăt. Fără regrete. Aşa… în joacă. Jucând poate cel mai enervant joc cu care puteam să-mi omor timpul: Angry Birds. 
Ia spuneţi, mă şi vedeaţi cu mâinile pline de sânge, cu cizme de cauciuc în picioare şi cu praştia pe umăr, scotocind prin tufişuri, înfundată până la brâu în pământ?! Ei bine, nu. Obsesia nu mi-a ajuns atât de departe. Încă.
Acum, eu ca eu, dar sunt alţii mult mai “atinşi”… Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că porcii răpănoşi au fost scoşi din cocina lor virtuală şi daţi pe mâna oamenilor. Şi să te ţii acum!
Să vedeţi… Cică un parc de distracţii a redat aproape în totalitate atmosfera blestematului joc. Unde mai pui că nebunia se petrece în China! Timp de o lună, de probă, cu reale şanse de prelungire a sezonului de “vânătoare”, fanii jocului Angry Birds pot trage nestingherţi în baloane în formă de porci, verzi, folosindu-se de praştii imense, încărcate cu păsări “furioase”, din pluş. Priviţi!
Theme park creates real-life Angry Birds game de Zoomin_UK
Căni, tricouri, ghiozdane, caiete, pluşuri, insigne, ornamente pentru brad, magneţi, căciuli, figurine lego, fursecuri, torturi ce reproduc până în cele mai mici detalii păsările furioase pe creaturile porceşti şi alte atât de multe obiecte prind contur, zi de zi, prin toate colţurile lumii.
E uimitor cum un joc mai mult decât banal, a cărui acţiune se rezumă practic la nimicirea unor porci care fură ouăle păsărilor, a reuşit să aibă atât de multă priză la un public de toate vârstele, ajungând, peste noapte, mai mult decât o obsesie.
Cu voia voastră, am să închei aici. M-am apucat de Seasons. Ia, ce e zarva asta? Îi auziţi cum grohăie? Îi simt… Am să mă aşez la pândă… Începe vânătoarea. E vremea numai bună de ucis!
[Iniţial, titlul articolului era 'E vremea numai bună de ucis!'. "Porcii" adăugaţi ulterior sunt pentru linişt(ir)ea lui Gramofon cu Microfon, pe care-l asigur, cu mâna pe inimă, ca-n filmele americane, că intenţia acestei postări nu a fost nicicând aceea de a transmite "morbidităţi". ]